* * *
* * *
:
* * *
1917 ͳ () 2011-2013 ,
* * *
. . 򳿫
* * *
, , ? ))))) ,
* * *
- . ʳ. " "

MIHAI EMINESCU

15:29 02.04.2009

MIHAI EMINESCU

LA STEAUA

în limbile lumii

(40 de traduceri în 16 limbi)

Ediţie îngrijită şi prefaţă de Sergii Luchkanyn

̲ ̲

DzȔ

(40 16 )

Universitatea naţională Taras Şevcenko din Kiev

Insitutul de filologie

Institutul ucrainean de lingvistică şi de management

Catedra de filologie slavă a facultăţii de filologie a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca (România)

㳿

` 㳿 - .- ()

MIHAI EMINESCU

LA STEAUA

în limbile lumii

(40 de traduceri în 16 limbi)

Ediţie didactică

Ediţie îngrijită şi prefaţă de Sergii Luchkanyn

̲ ̲

DzȔ

(40 16 )

2003

Eminescu Mihai. La steaua în limbile lumii (40 de traduceri în 16 limbi)

Ediţie îngrijită şi prefaţă de Sergii Luchkanyn, conferenţiar la catedra de lingvistică generală şi de filologie clasică a Institutului de filologie al Universităţii naţionale Taras Şevcenko din Kiev, stagiar la Institutul ucrainean de lingvistică şi de management, stagiar la facultatea de litere a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca (România)

̳. (40 16 ).

, , 㳿 㳿 , , - .- ()

(Recenzenţii):

Marius I.Oros, prof.univ.dr., şeful de catedra de filologie slavă a facultăţii de filologie a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca (România);

, , 㳿 㳿 ;

, , , ;

, ,

Aprobat de Consiliul Ştiinţific al Institutului de filologie al Universităţii naţionale Taras Şevcenko din Kiev

Protocolul 11 de la 26 iunie 2003

㳿

11 26 2003

Aprobat de Consiliul ştiinţific al Institutului ucrainean de lingvistică şi de management (iunie 2003) şi de Catedra de filologie slavă a facultăţii de litere a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca (România) (aprilie 2003)

( 2003) 㳿 - .- () ( 2003)

Această crestomaţie, în felul ei prima din istoria publicărilor în Ucraina, este dedicată fenomenului poeziei La steaua de Mihai Eminescu şi constituie un omagiu închinat a 120 de ani de la scrierea ei (1883)

, , 糿 ̳ 120- (1883)

Editat cu sprijinul Ambasadei României în Ucraina

̳. (40 16 ). . / .. .: . , 2003.

̳ (40 16 ), .

-, , , .

Lumina nemuritoare a Stelei lui Mihai Eminescu

Fiecare popor are cîte un poet care parcă îl personifică, întruchipîndu-i simţirile, gîndurile, năzuinţele. Ştim cu toţii că ruşii îl au pe Puşkin, bieloruşii pe Ianka Kupala, italienii pe Dante, polonezii pe Mickiewicz, germanii pe Goethe, englezii pe Shakespeare, gruzinii pe Şota Rustavelli, francezii pe Hugo, americanii pe Whitman. Noi îl avem pe Taras Şevcenko, primul poet ucrainean de răsunet mondial. Poporul român îl are pe Mihai Eminescu (15 ianuarie 1850 15 iunie 1889) poetul său naţional, cel mai mare poet al literaturii române clasice, unul dintre cei mai mari poeţi ai lumii, ultimul reprezentant al romantismului european. Poezia lui depăşeşte, totuşi, prin profunzime, limitele tradiţionale ale romantismului. Lirica sa se oglindeşte psihologia populară a românilor, tradiţiile şi obiceiurile lor străvechi, începînd din antichitate şi din vremuri legendare, mentalitatea propriului său popor în strînsa legătură cu meditaţiile filozofice asupra destinului omenesc, asupra istoriei naţionale şi universale. Geniul creator al acestui mare scriitor a cărui existenţă biologică n-a durat decît 39 de ani (ca şi aproape toţi marii romantici, Eminescu a încetat din viaţă foarte tînăr), a cărui creaţie poetică s-a încheiat la 33 de ani, în 1883, cînd a apărut primul şi unicul volum antum din poezia lui Eminescu cu o prefaţă semnată de Titu Maiorescu, a lăsat însă generaţiilor viitoare o adevărată comoară de versuri, caracterizate printr-o muzicalitate şi o armonie fără egal. Poezia sa este expresia unei întregi epoci istorice de frămîntări şi aspiraţii, care au adus la desăvîrşirea caracterului naţional al literaturii române.

Pînă acum criticii au scris mii de pagini despre poezia lui Eminescu, care exprimă iubirea arzătoare şi suferinţele sufleteşti de dragoste (Dorinţa, Sara pe deal, Lacul, Floare albastră, Atît de fragedă, De ce nu-mi vii), care parcurge istoria în timp şi în spaţiu, descriind în mod filozofic atît vestigii şi mitologii ale civilizaţiilor dispărute (Odin şi poetul, Memento mori, Egipetul) cît şi evenimentele istorice reale (Scrisoarea III), mişcările sociale (Împărat şi proletar), care atinge spaţiul cosmic (Feciorul de împărat fără de stea) şi propune un erou demoniac, cu spirit romantic, comentator sceptic al istoriei şi al existenţei omului, care se revoltă, întocmai ca Titanii, împotriva ordinii prestabilite, arătînd în întregime incompatibilitatea dintre geniu singur şi nemuritor în infinitul timpului şi al spaţiului şi umanitatea efemeră (Gheorghe Doca).

Dintre toate aceste poezii eminesciene se deosebeşte o mică capodoperă lirică poezia La steaua, care a apărut pentru prima dată în celebra revistă Convorbiri literare la 1 decembrie 1886. Izvoarele de inspiraţie ale acestei poezii au preocupat de mulţi cercetători, Titu Maiorescu de la început presupunea că Mihai Eminescu s-ar fi inspirat dintr-o conferinţă ţinută de el la 11 aprilie 1882, unde s-ar fi spus că imaginea stelei stinse dăinuieşte încă vederii noastre, deşi steaua însăşi pierise de mult în depărtări albastre. Se ştie că, în epoca în care a scris-o, poetul se interesa de studii de astronomie, în care se subliniază că din cauza distanţei atît de mari a stelelor de la Terra în comparaţie cu dimensiunile sistemului solar, mişcările lor unghiulare sînt reduse şi prezintă în medie cîteva fracţiuni de secundă ale arcului pe an. Razele stelei stinse îi mai luminează o lungă durată de timp pe toţi locuitorii pămîntului. Şi simultan, pe cerul înstelat se vede uneori aprinderea bruscă a unei noi stele, atît de strălucitoare în cazuri excepţionale, încît e vizibilă chiar şi ziua. Mihai Eminescu s-a aprins ca un Luceafăr în literatura română şi universală, a cărui lumină încă ne luminează şi pe noi, oamenii mileniului III. Şi urmele acestei stele vor exista veşnic.

Popularitatea lui Eminescu e imensă nu numai în dulcea Românie; e firesc să fi apărut de-a lungul timpului diferite versiuni ale poeziei eminesciene în diferite limbi ale lumii. Mai ales în secolul XX s-au lansat multe ediţii bilingve şi plurilingve ale creaţiilor poetice nemuritoare ale lui Eminescu, atît în limbile de largă circulaţie europeană şi mondială, cît şi în limbi cu răspîndire răstrînsă. Să menţionăm unele printre ele: Poezii. Echivalenţele eminesciene în limbile engleză, franceză, germană, rusă şi spaniolă. Ediţie selectivă şi cuvînt introductiv de Zoe Dumitrescu-Buşulenga.- Bucureşti : Editura Albatros, 1971.- 570 p.; Dorinţa. Poezii de dragoste. Echivalenţe eminesciene în limbile engleză, franceză, germană, rusă şi spaniolă. Selecţie şi cuvînt înainte de Zoe Dumitrescu-Buşulenga.- Bucureşti : Editura Albatros, 1976.- 180 p.; Luceafărul (în limbile română, engleză, franceză, germană, rusă, spaniolă, armeană, italiană, maghiară, portugheză) /Ediţie îngrijită de Vasile Vlad.- Bucureşti: Cartea românească, 1984.- 300 p. În anul 2000 (Anul Eminescu) au văzut lumina tiparului nenumărate ediţii bilingve. Au apărut foarte des poeziile de Eminescu în traducere într-o singură limbă, de exemplu în limba rusă lirica eminesciană s-a editat ca volum separat în anii 1950, 1958, 1968, 1975, 1980 (în Republica Moldova), 1989, 2000, iar în limba ucraineană în 1952, 1974, 2000 (în Ucraina şi în România ca ediţii bilingve), de multe ori poeziile lui au fost publicate în diferite reviste, antologii, almanahuri etc.

Ediţia de faţă propune cititorilor 40 de traduceri ale capodoperei poetice a lui Eminescu poezia La steaua în 16 limbi, trei versiuni (în ucraineană, bielorusă şi în italiană) se publică aici pentru prima dată, fiind traduse special pentru această ediţie. Întîlnim, printre traducătorii poeziei La steaua, poeţi de prestigiu, ca de pildă Vasil Şveţi şi Grygorii Kociur, Viktor Baranov şi Olga Straşenco, de limbă ucraineană, Iurii Kojevnikov, de limbă rusă, Corneliu M.Popescu (a încetat din viaţă foarte tînăr, în mod tragic, la cutremurul de la 4 martie 1977), de limbă engleză, Paul Miclău şi Elisabeta Isanos, de limbă franceză, Alfred Margul-Sperber şi Franyó Zoltán, poeţi de limbă germană şi maghiară din România, Ramiro Ortiz (întemeietorul filologiei române în Italia), Geo Vasile şi Anita Natascia Bernacchia, de limbă italiană, Ritas Bumi Papa, de limbă neogreacă, Jon Milos (născut în 1930 în Banat, din 1964 s-a stabilit în Suedia), de limbă suedeză etc.

Am inclus şi două transpuneri ale acestei poezii în dialectul aromân, cel mai important dintre cele trei dialecte ale limbii române la sud de Dunăre ca număr de vorbitori (cîteva sute de mii), singurul dintre acestea care îndeplineşte efectiv (şi) o funcţie literară cultă.

Mărturisesc că ideea de a alcătui un asemenea volum s-a născut în mintea mea încă din august 1993 cînd pentru prima dată, fiind încă student, am frecventat în România cursurile de vară de la Sinaia, şi am studiat limba română cu profesorul Gheorghe Doca; studiile de atunci s-au încheiat cu analiza textuală a poeziei La steaua din volumul Roumain L.E.A.: 25 unités de conversation courante ouvrage réalisé dans le cadre du cirer (1993, p.88), scrisă de Gh.Doca. De atunci m-a urmărit tot timpul lumina orbitoare a frumuseţii acestei poezii, apariţia cărţi de faţă fiind o anumită realizare a visului literar din timpul studenţiei mele.

Aş vrea să închei această mică prezentare cu reafirmarea caracterului universal al poeziei lui M.Eminescu de cunoscutul scriitor şi cercetător rus în domeniul istoriei literare, Iraklii Laursabovici Andronikov: ...importanţa creaţiei lui Eminescu depăşeşte cu mult hotarele României: el a introdus poezia poporului său în circuitul literaturii universale. Fără versurile lui Eminescu, aceasta n-ar fi fost completă. Ele mişcă, aceste versuri, şi-i învaţă pe oamenii din toate continentele. Şi totuşi, ele n-ar fi putut să se nască decît pe pămîntul românesc. Oare nu aceasta defineşte însemnătatea mondială a poetului?

Sergii Luchkanyn,

candidat în ştiinţe filologice,

conferenţiar la catedra de lingvistică generală şi de filologie clasică a Institutului de filologie al Universităţii naţionale Taras Şevcenko din Kiev,

stagiar la Institutul ucrainean de lingvistică şi de management (Kiev),

stagiar la facultatea de litere a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca (România)

dz ̳

, , , , . , , , , ̳, , ³ , , ³ , ӿ. , , . ̳ (15 1850 15 1889) , , , , . , , , , . , 39 ( , ), 33 , 1883 , ҳ , , , , , .

, (, 볔, , , , ), , ( , Memento mori, ), 䳿 ( ), ( ), , - , , , , ( ).

, (˳ ) 1 1886 . 糿, ҳ , ̳ 11 1882 , , , . ³, , , , , . . , , . ̳ , , -ղ . .

, , 糿 . . , , . : 糿. ³ , , , . -.- : , 1971.- 570 .; . . , , , . -.- : , 1976.- 180 .; ( ). , , , , , , , , , . .- : , 1984.- 300 . 2000 ., 150- ̳ , . 糿 , 1950, 1958, 1968, 1975, 1980 ( ), 1989, 2000 ., 1952, 1974, 2000 ( ), 糿 , , .

40 糿 16 , (, ) , . 糿 , , ³ ( ), ( ), . ( 4 1977 .) ( ), ̳ ( ), - ( , ), ( 㳿 볿) ( ), г ( ), ̳ ( 1930 . , 1964 . ) ( ) .

糿 , ( ) , () .

, ` 1993 , , , , ѳ ; 糿 Roumain L.E.A.: 25 unités de conversation courante ouvrage réalisé dans le cadre du cirer (1993, .88), . ³ 糿, .

糿 , : ... . . . , , . , ? ճ ?

,

,

㳿 㳿 ,

(),

- - ()

MIHAI EMINESCU

LA STEAUA

La steaua care-a răsărit

E-o cale-atît de lungă,

Că mii de ani i-au trebuit

Luminii să ne-ajungă.

Poate de mult s-a stins în drum

În depărtări albastre.

Iar raza ei abia acum

Luci vederii noastre.

Icoana stelei ce-a murit

Încet pe cer se suie:

Era pe cînd nu s-a zărit,

Azi o vedem, şi nu e.

Tot astfel cînd al nostru dor

Pieri în noapte-adîncă,

Lumina stinsului amor

Ne urmăreşte încă.

1883-1886

TRADUCERI ÎN LIMBA UCRAINEANĂ

1. /

.

,

.

,

,

.

.

, .

,

,

ѳ .

: . 糿. . .- .: , 1952.- .114.

2. /.

, -

̳ .

,

,

.

,

.

.

: . 糿. . .- .: , 1974.- .230.

3. Dz /.

, ,

,

,

.

, ,

,

.

:

,

.

,

,

.

.: .. : . .: , 1991. .249.

4. Dz /.

, ,

, -

. , ,

,

. ̳

, , ,

,

.

,

.

,

.

.

.

: . : ˳/ . . ..- .: , 2000.- .165.

5. Dz /.

, ,

, ,

̳

.

.

.

, , ,

.

,

.

.

6. ʲ /În limba bielorusă de Sergii Luchkanyn

, ,

,

, .

, ,

,

.

, ,

:

, ,

, .

,

,

.

7. UNTO THE STAR /În limba engleză de Sylvia Pankhurst, I.O.Stefanovici

ѳ⳿ ,

..

Unto the star that now appears,

So far indeed the transit;

Its light would take a thousand years

To reach our visions orbit.

And haply, on its azure way

Througli endless Space eternal,

Yon sphere hath died, or eer its ray

Had reached our eyes discernal.

Of perished stars the vision bright

In heaven still soar ascendent;

They were, ere yet we saw their light;

Now dead, it shines resplendent.

And so it is when Loves desire,

In depths of night hath perished;

The quenchèd love still show its fire;

Still follows that it cherisshed.

: Cazacu Boris, Chiosa Clara Georgeta, dr. Marioţeanu Matilda Caragiu, dr. Romalo Valeria Guţu. A course in contemporary romanian. An introduction to the study of romanian.- B.: Ed. didactică şi pedagogică, 1969. P.423-424.

8. UP TO THE STAR /În limba engleză de Andrei Bantaş

Up to the star thats just appeared

The journeys long, and so

For thousand years its lights careered

To reach us here, below.

It may have faded on its way

Of old, in blue spheres bright

Though only now its shining ray

Unfolds to this our sight.

The image of the star that died

Comes slowly to the fore;

It used to be when it would hide

We see what is no more.

And likewise, while our yearning dove

Died in the deepest night,

The light of the extinguished love

Still follows us in flight.

: Mihai Eminescu. Poems. Romanian-English bilingual edition. Translated by Leon Leviţchi and Andrei Bantaş. Foreword by Aurel Martin.- Bucharest: Minerva, 1978. P.486.

9. TO THE STAR /În limba engleză de Corneliu M.Popescu

.

So far it is athwart the blue

To where yon star appears,

That for its light to reach our view

Has needed thousand years.

Maybe that ages gone it shed

Its glow, then languished in the skies,

Yet only now its rays have sped

Their journey to our eyes.

The icon of the star that died

Slowly the vault ascended;

Time was ere it could first be spied,

We see now what is ended.

So is it when our loves aspire

Is hid beneath nights bowl,

The gleam of its extinguished fire

Enkindles yet our soul.

: Eminescu Mihai. Poems. English version by Corneliu M.Popescu.- Bucureşti: Cartea românească, 1989.- P.204.

10. TO THE STAR /În limba engleză de Bogdan Ştefănescu

To the star that rose

There is such a long way,

That it took thousands of years

For the light to reach us.

It may by now have gone extinct in its way

In the blue distant spaces,

And its ray only now

Shines to our eyes.

The icon of the star that died

Rises slowly in the sky:

It was, there when it was not seen,

Today, we see it and it is not.

Such was it when our love

Died in the deep night,

The light of the extinguished love

Still follows us.

: Doca Gheorghe. Acquisition grammar of romanian (with additional information regarding Romanian history, culture and civilization and a choice of representative literary texts).- B.: Ed. didactică şi pedagogică, 1995.- P.307-308.

11. JUSQUÀ LÉTOILE /În limba franceză de

Septime Gorceix

Jusquà lÉtoile qui scintille

La route est immense à franchir

Et le mince rayon qui brille

Met des milliers d`ans pour venir.

Elle sest peut-être évanouie

Depuis longtemps aux lointains bleus,

Mais sa lumière épanouie

Brille maintenant à nos yeux.

LÉtoile, à limage tremblante,

Monte dans les cieux inconnus:

Nul ne pouvait la voir vivante,

Quand on la voit, elle nest plus.

Ainsi lorsque, au fond de notre âme,

LAmour sest éteint dans la nuit,

La pure et merveilleuse flamme

encor doucement nous poursuit.

: Mihail Eminescu. Poèmes. Cuvînt înainte de Septime Gorceix. Selecţie, traducere şi prefaţă: Nicolae Iorga, Septime Gorceix.- Iaşi: Fides, 2000. P.38-40.

12. À LÉTOILE /În limba franceză de Paul Miclău

̳

À létoile quon aperçoit

Il y a un si long chemin

Que la lumière traversa

Par les millénaires sans fin.

Peut-être est-elle éteinte dans

L`immensité des lointains bleus

Mais cest à peine maintenant

Qu`elle reluit dans nos yeux.

Les traits de l`astre mort là-bas

Montent au ciel lentement ;

Elle était sans quelle fût là,

Quand on la voit elle est néant.

Ainsi quand notre amour divin

Périt dans la profonde nuit,

Léclat de notre feu éteint

Persiste encore, nous poursuit.

: Mihai Eminescu. Poésies. Préface et version française par Paul Miclău. Bucureşti: Ed. Minerva, 1989.- P.134.

13. VERS LÉTOILE /În limba franceză deElisabeta Isanos

Vers létoile qui sest levée,

Un aussi long chemin,

Que des milliers dannées après,

Sa lumière nous vient.

Peut-être, depuis longtemps,

Elle ny existe plus,

Mais son rayon, à ce moment

Éclaire notre vue.

Licône de létoile morte

Se lève dans la nuit,

On ne la voit que de la sorte,

Quand elle nest plus en vie.

Aussi, cela arrive toujours

Lorsque le rêve est mort,

La lumière de notre amour

Nous pourssuit encore.

: Mihai Eminescu. Poèmes choisis. Edition bilingue. Préface par Edgar Papu. Bucarest : éditions Grai şi suflet Cultura naţională, 1999.- P.208.

14. VERS LÉTOILE /În limba franceză de Elisabeta Isanos

(altă versiune)

( )

Vers létoile qui sest levée,

Une aussi longue route,

Quà sa lumière, des années

Par milliers, ça coûte.

Peut-être, depuis longtemps,

Elle ny existe plus,

Mais son rayon, cest à présent

Quil nous éclaire la vue.

Et de la morte étoile, licône

Se lève dans la nuit,

Vivante, ne la voyait personne,

On laperçoit, depuis.

De même, cela arrive toujours

Lorsque le rêve est mort,

La lumière de notre amour

Nous pourssuit encore.

: Eminescu Mihai. Poésies. Version française dElisabeta Isanos.- Bucureşti: Libra, 1994.- P.411.

15. DICI À LÉTOILE QUI PARAÎT... /În limba franceză de Jean-Louis Courriol

-

Dici à létoile qui paraît

Le chemin est si long à franchir

Quil a fallu bien des années

À sa lumière pour venir.

Elle sest peut-être éteinte avant

Dans le bleu profond des lointains

Tandis que son rayon ne vient

Briller à nos yeux quà linstant.

Limage de létoile entrevue

Doucement monte au loin.

Vivante on ne la voyait point,

Lorsquon la voit, cest quelle nest plus.

De même, lorsque notre amour meurt

Et quil se perd dans la nuit,

La lumière de notre amour mort

Lui survit et nous poursuit.

: Mihai Eminescu. Poezii/Poèsies. Présentation, traduction de Jean-Louis Courriol. II-ème édition.- B.: Editura Paralela 45, 2002.- P.95.

16. DER STERN /În limba germană de Alexander Benedict

Er ist so weit, ihr wißt es nicht,

Der Stern, der aufgegangen,

Daß Ewigkeiten braucht sein Licht,

Zur Erde zu gelangen.

Vielleicht ist er mit einem Mal

In jener blauen Weite

Erloschen längst, jedoch sein Strahl,

Der leuchtet uns erst heute.

Hinan die ewgen Höhen schwebt

Des toten Sternes Wesen,

Nie sah man ihn, da er gelebt,

Heut strahlt uns, der gewesen.

Wenn unsre Sehnsucht auch versank

Hinab in Nacht und Trübe,

Es folget unsrer Bahn entlang

Das Licht erloschner Liebe.

: Mihai Eminescu. Gedichte.- Bucureşti: Kriterion, 1989.- P.126.

17. DER STERN /În limba germană de Alfred Margul-Sperber

-

Der Stern, der aufgegangen ist,

Ist lang nicht mehr der gleiche:

Jahrtausende sind seine Frist,

Daß uns sein Licht erreiche.

Vielleicht in Fernen, ungeschätzt,

Ist längst sein Schein vergangen;

Uns aber hier hat er erst jetzt

Zu leuchten angefangen.

Des Toten Sterns lebendiger Wahn

Am Himmel als ein Licht ist ;

Er war schon, als wir ihn nicht sahn,

Jetzt sehn wir ihn, der nicht ist.

So, wenn der Sehnsucht Traum zerbricht

Und nichts ihn kann beschwören,

Wird uns der toten Liebe Licht

Noch lange hold betören.

: Mihai Eminescu. Gedichte.- Bucureşti: Kriterion, 1989.- P.126-127.

18. ZUM STERN /În limba germană de Zoltán Franyó

Zum Stern, der aufgeht, ist so weit

Der Weg im Nebelreiche,

Es braucht unendlich lange Zeit,

Daß uns sein Licht erreiche.

Vielleicht ist längst erloschen er

Am blauen Himmelsbogen,

Sein Strahl jedoch kommt jetzt erst her

In unser Aug geflogen.

Noch sieht man hoch am Himmel stehn

Das Sternbild, das verloht ist:

Es war, als niemand es gesehn,

Wir sehn es, da es tot ist.

So ist`s, wenn unsre Sehnsucht ganz

In tiefste Nacht gesunken,

Es glüht dann vom erloschnen Glanz

Der Liebe noch ein Funken.

: Mihai Eminescu. Gedichte.- Bucureşti: Kriterion, 1989.- P.127.

19. ALLA STELLA /În limba italiană de Ramiro Ortiz

Fino alla stella chè sorta

La strada è tanto lunga,

che mille anni la luce

ha impiegato a percorrerla.

Forse da secoli sè spenta

Nelle azzurre lontananze,

e solo ora il suo raggio

rifulse agli occhi nostri.

Limmagine della stella chè morta

Lenta sul cielo ascende.

Viveva quando non si vedeva,

oggi la vediamo ed è morta.

Così quando lamor nostro

Muor nelle notte fonda,

la luce della spenta passione

ci accompagna ancora.

1927 . : Eminescu Mihai: Poesie. Prima versione italiana dal testo rumeno. Con introduzione e note a cura di Ramiro Ortiz. Nuova tiratura. Firenze, G. C. Sansoni, 1950. LXXI + 167 p. (Biblioteca Sansoniana Straniera).

20. DA QUI ALLA STELLA... /În limba italiană de

Anita Natascia Bernacchia

곿

Da qui alla stella in ciel levata

Molta strada è ancor da fare

Unetà infinita è ormai passata

Tanto aspettammo per poterla mirare.

Da tempo forse le sue luci si son spente

Nelle azzurre lontananze

Ma il raggio suo splendente

Sugli sguardi nostri rifulse

Limmagine della stella estinta

In ciel pian piano appare

Era, non si vedeva eppure

La vediam oggi, ed è spenta.

Così quando la nostra brama

Nella notte morì profonda

Dellamor la luminosa onda

Seguendo ancor ci chiama.

21. FINO ALLA STELLA /În limba italiană de Geo Vasile

Fino alla stella che spuntò

C'è strada così lunga,

Che mille anni camminò

Per giungerci la luce-

Forse si spense da millenni

In lontananze azzurre,

ma appena ora il suo raggio

Ai nostri guardi fulse.

L'icona della spenta stella

Al cielo lenta ascende;

Non si scorgea quando cera,

Oggi la vediam e non cè.

Così quando il nostro ardore

Svanì nel fondo buio,

Il lume dello spento amore

Ci insegue ancora.

: Floare albastră /Mihai Eminescu; versiune italiană, mică antologie critică, date biografice esenţiale de Geo Vasile; postfaţa de Fulvio del Fabbro; ilustraţii de Ligia Macovei.- Bucureşti: Ed. 100+1 Gramar, 1996.- P. 219.

22. AD STELLAM... /În limba latină de Traian Lăzărescu

Usque ad hanc stellam, mihi nuper ortam,

Ut ferunt, tam longa via est, ut anni

Mille luci hujus fuerint necesse,

Nos ut adiret.

Forsan extincta est bene pridem in oris

Caerulis, at vix hodie refulsit

Visui nostro radii nitentis

Lumen amoenum.

Mortuae stellae gradiens imago

Leniter iam surgit in orbe caeli:

Olim erat non visa, hodie videtur,

Non tamen exstat.

Sic enim, cum nostra cupido

in altam evanuit noctem, rediviva nunquam,

Lumen exstincti tamen usque amoris

Insequitur nos.

: Eminescu Mihai. Carmina. Editio bilingua dacoromana-tatina. Latine reddita a Traiane Lăzărescu. Prefatio ab Aurele Martine. Bucereşti: In edituram Minervam, 1980. P.303.

23. AD STELLAM... /În limba latină de Traian Diaconescu

Usque ad stellam orientem

Tam longa via patet

Ut anni mille debuerint

At nos adire luci.

Extincta est iam pridem forsan

Caeruleo in spatio,

At vix nunc lumen eius stellae

In nostro viso fulsit.

Imago stellae iam occisae

In caelo lente surgit.

Eram cum nondum videretur

Videmus nunc at non est.

Et item postquam amor noster

Evanuit in nocte,

Extincti lux amoris tamen

Insequitur nos diu.

: Eminescu Mihai. Poezii=Carmina. /Traducere, notă asupra ediţiei, postfaţă de Traian Diaconescu. Iaşi: Ars longa, 2005. P.127.

24. A CSILLAGIG /În limba maghiară de Dsida Jeno Fordítása

A csillagig, mely este kel,

Az út oly véghetetlen,

Hogy ezredévek múlnak el,

Míg fénye ide lebben.

Lehet: már régen kialudt

A kéklő távolokban,

De rezgő fénye, a hazug,

Egünkön csak ma lobban.

A csillagkép, mely régen holt,

Lassan suhan az égre;

Amíg nem látta senki:volt,

Ma látjuk már: de vége.

Éppígy: ha béna és süket

És éjbe hullt a vágyunk,

A holt szerelmek fényüket

Még küldözik utánuk.

: Eminescu Mihai. Poezii-Versek. Cuvînt înainte de Zoe Dumitrescu-Buşulenga.- Bucuresti: Curtea veche, 2000.- P.239.

25. ΤΟ ΑΣΤΡΟ /În limba neogreacă de Rita Boumi Papa

г

Από τ`αστέρι που εφάνη

έχει ένα μακρινό

που χιλιάδες χρόνια κάνει

το φως του να`ρθεί ως εδώ.

Από καιρό να`ναι σβησμένο

μπορεί, στο χάος το γαλανό,

και μόλις τώρα φωτισμένο

λάμπει στα μάτια μας τα δυό.

Η εικόνα τ`άστρου του σβησμένου

στον ουρανό ανεβαίνει αργά:

σαν δεν το βλέπαμε, αυτό ζούσε,

τώρα που λάμπει δε ζει πια.

Ετσι κι ο φλογερός μας πόθος

στη νύχτα μέσα κι αν σβηστεί,

το ερωτικό του φως, ποιός ξέρει,

για πόσο θα μας ακλουθεί...

: Eminescu Mihai. Poezii. Ediţie bilingvă neogreaco-română. Traducere de Rita Boumi Papa.- Bucureşti: Dialog, 2000.- P.42.

26. DO GWIAZDY /În limba poloneză de Emil Zegadłowicz

Do gwiazdy, ktora rozbłysła

szlak mknie długi prze bezdenie

tysiąc tysięcy lat potrzeba

by nas doszły jej promienie.

Może już dawno zapadła

w chłonące wieczności rozchwieje,

a oto oczom naszym

dopiero dziś jaśnieje.

Obraz gwiazdy, która zmarła

mówi mądrościami dwiema:

niewidoczna wszak istniała

gdy widzimy już jej niema!

Tak, gdy żary pragnień naszych

niepamięci mrok zasnuje

blask zgaszonych namiętności

wciąż nas jeszcze prześladuje.

: Eminescu Mihail. Wybór poezyj i poematów. Przekład Emila Zegadłowicza.- Warszawa, 1933.- P.31.

27. À ESTRELA /În limba portugheză de Luciano Maia

Até à estrela que reluz

Há uma distância de trespasse;

Correu milênios sua luz

Para que enfim nos alcançasse.

Talvez há muito já se fora

No longe azul o extinto astro;

Porém seus raios só agora

Ao nosso olhar mostram seu rastro.

A aura da estrela que morreu

Grimpando o céu se faz dar fé;

Era, e ninguém a percebeu,

Hoje, que a vemos, já não é.

Também assim a nossa dor

Na abissal noite se finda.

Porém a luz do extinto amor

Os nossos passos segue ainda.

: Eminescu Mihai. Poesias. Edição bilíngue romeno-portuguesa /Traduções Victor Buescu, Carlos Queiroz, Luciano Maia. Prefácio e posfácio Mircea Eliade.- Bucareste: Libra, 2000.- P.169.

28. /În limba rusă de Iurii Kojevnikov (1-a versiune)

(1- )

,

,

,

.

,

,

.

, ,

:

,

.

,

.

: . : /. . .. - .: , 1950.- .95.

29. /În limba rusă de Iurii Kojevnikov

(versiune definitivă)

( )

,

,

,

.

,

,

.

, ,

:

,

.

, ,

,

.

: . : /., . . ..- .: . ., 1989.- .310.

30. /În limba rusă de Chiril Covalgi

,

,

.

,

,

.

,

.

, ,

,

.

: , 1972, 7, .85.

31. /În limba rusă de A.Brodskii

.

,

,

,

.

,

,

.

,

,

Ÿ .

; ,

,

.

: . /. ., . . ., . . . ...- : , 1980.- .178.

32. /Traducerea liberă în limba rusă de A.Korkina

³ .

,

,

,

?..

,

,

?..

,

:

,

.

, , - ,

, ,

,

.

: : . . .. : , 1981.- .117.

33. /În limba rusă de Nicola Malarciuc

ͳ

, ,

,

,

.

,

.

.

, ,

.

, :

, , .

,

.

: . . /. . . .- -: , 1982.- .283.

34. /În limba sîrbă de Slavko Behici

j

j j ,

`

.

joj `o

,

.

je,

j`:

je,

.

je

j

j` ``

, .

: . .- , 1955.- .128-129.

35. /În limba sîrbă de Adam Pusloiici

j

j ,

,

joj .

je

.

ja :

j

, .

,

.

: j . . j , -, ja . .- Bucureşti: Ed. elion, 2000. .183.

36. A LA ESTRELLA /În limba spaniolă de Omar Lara

Hasta la estrella que surgió

Hay tan largo camino,

Que miles de años demoró

La luz que ahora nos vino.

Tal vez ha mucho se extinguió

En rutas azuladas,

Pero su rayo apenas hoy

Brilla a nuestra mirada.

Y su imagen que pereció

Lenta hacia el cielo va:

Estaba cuando no se vio,

Hoy viéndola no está.

Igual que cuando nuestro amor

En la noche moría,

La luz del extinguido amor

Nos sigue hoy todavía.

: Eminescu Mihai. Poemas. Edición bilingüe rumano-española. Traducción de Omar Lara. Prólogo de Aurel Martin.- Bucarest: Minerva, 1980.- P.365.

37. AL ASTRO /În limba spaniolă de Valeriu Georgiadi

Al astro ahora lucidor

Tan largo es el camino,

Que en miles de años su fulgor

Hasta nosotros vino.

Ha mucho se apagó quizá

En zarca lejanía

Y apenas hoy, llegando acá,

Su rayo al ojo brilla.

Icón del astro que murió,

De quedo al cielo asciende:

Estaba cuando no se vio,

Hoy no está y se prende.

Así, pasando nuestro dor,

Por noche honda y fría,

La luz del apagado amor

Nos sigue todavía.

: Eminescu Mihai. Poesías. Versión española y notas por Valeriu Georgiadi. Prefacio por Zoe Dumitrescu-Busulenga.- Bucarest: Editura Minerva, 1989.- P.205.

38. TILL STJÄRNAN /În limba suedeză de Jon Milos

̳

Till stjärnan som uppstigit

Är vägen så lång,

Tusentals år ljuset tagit

För att komma till oss.

Det kanske försvann för länge sedan

I sitt blåa fjärran,

Men inte förrän nu

Nådde strålen våra ögon.

Bilden av stjärnan som dog

På himlen sakta stiger;

När ingen såg, hon fanns till och log

Nu har hon slocknat, men lyser.

Som när vår långa längtan

Försvinner i djupa nätter,

Ljuset fran en slocknad kärlek

Alltjämt oss förföljer.

: Eminescu Mihai. Över höjderna. Dikter.- Stockholm: Symposion, 1989.- 53.

39. DI-AUA LA STEAUA... /Transpunere în aromâna de G.Perdichi

³ .

Di-aua la steaua aţea di-aclo

I calea-ahît di lungă

Că ńil`i di ańi chirolu lo

Luńina-a l`ei s-nă-agiungă.

Di mult si-astease poate-nsus

Ş-cu tute-aeste s-veade

Că munda-a l`ei mizie acuş

Lişor di ocl`iu deade.

Icoana steauăl`ei ţe muri

Ş-dipune v`ia-l`i maste...

Ira cînd ea nu si-andzări,

Ma tora u vedzi ş-nu iaste...

Acşi-i ş-cu vrearea ţe-apucă

N greau` noapte să si-astingă...

Luńina-astimtului sivdă

Cu-arădzi n-avină ningă.

: Eminescu Mihai. Poezii. Ediţie româno-aromână. Ediţie de Chirata Iorgoveanu. Transpuneri de Chirata Iorgoveanu, Ioan Cutova, Costa Guli, George Perdichi.- Bucureşti: Editura Minerva, 1981.- P.335.

40. LA STEAUA /Transpunere în aromâna de Ioan Cutova

³

La steaua cari si-alînci

I nă cale-ahît di lungă

Că ună etă îl`i lipsi

Luńinăl`ei s-agiungă.

Di multu-aopsea-l`i si tuchi

Tu dipîrtări nalbastre,

Ma munda-l`i asîndză ġhilci

Videaril`ei a noastre.

Icoana steaul`ei ţe muri

Pri ţer paghalea-acreaşte,

Iara cîndu nu si-andzîri,

Adz-u videm ş-nu easte.

Acşi ş-cînd dorlu-a nostru-apres

Lu lo tu noapte bora,

Fexea sivdălui ţe-i astes

Nă aghuneaşte ş-tora.

: Eminescu Mihai. Poezii. Ediţie româno-aromână. Ediţie de Chirata Iorgoveanu. Transpuneri de Chirata Iorgoveanu, Ioan Cutova, Costa Guli, George Perdichi.- Bucureşti: Editura Minerva, 1981.- P.267.

Traducerea poeziei La steaua de Mihai Eminescu în limba ucraineană cuvînt la cuvînt (de Sergii Luchkanyn)

糿 ̳ ( )

, ,

,

, .

, [ ] ,

.

.

, ,

`:

, ,

, .

,

,

,

.

Lista limbilor, în care se dă traducerea poeziei La steaua în această ediţie

bielorusa (6), engleza (7-10), franceza (11-15), germana (16-18), italiana (19-21), latina (22-23), maghiara (24), neogreaca (25), poloneza (26), portugheza (27), rusa (28-33), sîrba (34-35), spaniola (36-37), suedeza (38), ucraineana (1-5), aromâna (39-40).

, 糿

(7-10), (6), (36-37), (19-21), (22-23), (16-18), (25), (26), (27), (28-33), (34-35), (24), (1-5), (11-15), (38), (39-40)